Zotu Spătarul

Mănăstirea Hlincea, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost întemeiată după anul 1574 şi înainte de 1591, de Maria, fiica lui Petru Şchiopul, şi de soţul acesteia, Zotu spătarul. Petru Şchiopul închină mănăstirea Hlincea ca metoh unei mănăstiri din Muntele Athos, respectiv mănăstirii Dionisiu, la care adaugă şi un mertic de 6000 de aspri.

În legătura cu data exactă a construcţiei bisericii se poate afirma că două momente ar fi putut favoriza începerea construcţiei de la Hlincea: 15 august 1586 - Petru Şchiopul îl întâlneşte la Bogdăneşti pe nepotul său Mihnea, pe râul Prut, sau la 10 iunie 1587 - la nunta lui „Vladu Vodă” a fost iarăşi chemat domnul Ţării Româneşti, Mihnea Turcitul.

Deci, lucrările de construcţie a mănăstirii Hlincea s-ar putea fixa, aproximativ, între anii 1586 – 1587. Hramul Sf. Gheorghe a fost atribuit, probabil, în cinstea victoriei împotriva cazacilor, din 23 noiembrie 1587. Luând în considerare aceste evenimente şi stilul arhitectonic cu influenţe muntene, se poate presupune că meşterul care a construit Hlincea făcea parte din curtea care însoţea pe Mihnea în Moldova.Alături de ctitorii fondatori ai mănăstirii trebuie să menţionăm şi ceilalţi ctitori: Miron Barnovschi şi Vasile Lupu.

După ce Petru Şchiopul şi familia sa au părăsit ţara la 8 septembrie 1591, mănăstirea a fost lăsată în paragină cu ,,toate satele răsfirate şi pustiite căci de la mănăstire de la Dionisiate călugării n-au mai venit, nici au mai purtat de grijă de metoh şi de sate, ci au lăsat tot de s-au pustiit”.